ZBURI -TULKU – I

24 iulie 2008
 
    Toate ploile sunt binecuvantate (cu exceptia celor trimise de mana omului) dar si astea pana la urma tot de la dumnezeu sunt, fie ca vrem fie ca nu vrem. 
           Ca ?i ploaia de ieri, de alalt?ieri, cu fiecare picatura care a curs, cerul  a mai f?cut inca un pas spre lumina. 
           Fiecare ploaie are ceva de la dumnezeu n ea, chiar si cand casele plutesc pe canale si crezi ca nu ti-a mai ramas nimic, c?ci numai silit ajungi sa descoperi si casa din tine sau ca si tu poti fi o casa cuiva,  pn? ?i diluviile care par ca inaugureaza sfarsitul lumii, dar nu, de-abia atunci se zamislesc adevaratele inceputuri, adevaratele inceputuri din oameni. 
           Eu n-am sa uit ploaia aceea cu efecte  tarzii, metastaze recrudescente ale zilei de 2 mai. 
           Stateam intinse pe spate cu ochii atintiti spre cupola Turnului de Parasutism din Parcul acela larg, cu nume de victorie infranta. 
           Eram cu Elena, ea avea bratele incrucisate sub cap ca un detaliu de amfora ganditoare,  cu penel incrustat, avea privirea usor tematoare ?i nu-ntelegeam de ce,  eu st?team cu bra?ele intinse, schit? a unor aripi pe cerc pn? la ultimul fir de iarba, socotit de hazard degetelor mele rasfirate abstract. 
           Ca intr-un abandon inscris in stele, incercam impreuna s? creion?m trasee imaginare ale oamenilor n zbor, ntr-un zbor incredibil, ng?duit numai n jos. 
           Ea folosea cuvintele zugravilor de curcubee, eu pe cele ale zugravilor cu credinta nestr?mutat? n vise, parc? am fi dorit s? nvingem toate legile gravita?iei, ntorcnd pnza aceea alb? ?i fin? rotund? ca o crinolin?, de o rezistent? vitala, spre cer, spre miezul cel mai aprins de lumin?.  

 ..

           Ne n?elegeam perfect, f?r? cuvnte, cand puneam eu mana pe telefon s-o sun, ea era cu el in mana sa-mi formeze numarul, nu stiu daca am avut timp s? rat?m asta, nu mai zic, cand eram fata in fata, pana si cunoscu?ii se cruceau cum ne luam vorbele din gura, sau cand vroiam sa facem vreo ghidusie, ne venea in minte in acelasi timp si numai ce intorceam capul una spre cealalta si din ochi ?tiam ce avem de facut, parca eram doua androide ciudate. 

          C?nd ne-am rev?zut ea mi-a dat o caset? pe care dup? ce a plecat,  am ascultat-o pn? la epuizare era un cntec  vechi nostalgic ?i de jale. 
           Dar despre Zburi-tulku (Elena) merit? s? scriu o povestire ntreag?, dou? , trei, 1001, nu ?tiu,  mai mult timp. Promit c-o s-o fac data viitoare.

 .

           I-am spus atunci n parc, s? ne uit?m bine la iarb?, la copacii aceia ndep?rta?i, la p?s?ri, la flori, ct mai putem s? le privim a?a cum sunt de vii, s? oprim clipa aceea pentru c? nu ?tiu cnd o s? o mai putem avea. 

          ?i-a ridicat capul brusc ?i s-a uitat la mine, atunci am n?eles ce am spus ?i mi s-a f?cut dintr-odat? fric?, ba chiar ?i frig. Apoi, a trecut mult timp pn? s?-mi revin ntrebndu-mp? de ce-mi ie?iser? vorbele acelea pe gur?. 
     ntr-un trziu ne-am ntors amndou? t?cute spre cas?, de?i nu ne st?tea n fire nici uneia. 
 
           La cteva zile eram n  tren spre Constan?a, mergeam la ni?te cursuri, aerul se putea respira, dar nu ?tiam de ce m? ustura n co?ul pieptului, m? usturau globii oculari, m? mncau minile, norul nc? n-ajunsese n partea asta,  sau a?a se spunea, natura toat? era  atins?  ?i ea. 
           Pomii erau ar?i, cmpiile arse, parc? florile de salc?m erau galbene ?i uscate, totul era sticlos, ca ?i soarele, nu vedeam zburnd nici o pas?re pe cer, totul era nefiresc de static ?i str?lucitor, ca ntr-.un tablou n care doar gndurile   mele c?l?toreau. Nu credeam c? n ziua aceea n parc, eu zugr?visem Cernoblul. 
           La c?iva ani dup?, mul?i copii s-au n?scut cu trupuri diforme, cu snge sub?iat leucemic, p?mntul ?i roadele lui au n?scut ?i ele pruncii lor malforma?i, cu seve bolnave. 
           Dar vreau s? uit asta  de?i trupul ?i s?ngele meu cred c? mai poart? ?i el urmele  acestei amprente  nefire?ti a Luminii. 
           Dar merit?m s? mergem mai departe, merit?m cu ncredere n ochi s? travers?m mereu cte o vale a vie?ii, orientndu-ne neab?tut  nspre Ea.

 


CONDITIA LUMINII II

23 iulie 2008

Paine in Arena 

  

Nefericit este  artistul care isi priveste Trupul ca pe un animal si nu ca pe-un Templu in care i se reintregeste toata Fiinta cu toate ale sale, Minte si Suflet, conditie absoluta in a-l regasi pe  Dumnezeu in el insusi cu adevarat.
Intunecata ii va fi lumina ochilor lui si hrana lui o va cauta zadarnic in ochii celorlalti.

C?ci st? scris:

Si Cuvantul trup s-a facut si s-a salasluit intru noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar. Iar despre puterea luminii

Sale

care in Hristos este puterea Invierii, se spune: <<Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a cuprins-o.

Trupul trebuie cinstit si imbracat in toate Hainele sale, caci ce este trupul daca nu l?ca?ul Duhului Sfant? Daca Dumnezeu il dispretuia nu se pogora asupra lui si nu-l mai facea Fiinta nedespartita de El. Nu-si desprindea din insasi Trupul Sau pe Fiul si nu l-ar mai fi intrupat daca ar fi crezut ca asta nu are nici o importanta.

C?ci Fiul e Trupul Treimii. iar Fiul mpreun? cu Tatal si cu Duhul Sfant Una sunt ntru Ea..

Cand a plecat el a lasat omului spre indumnezeire chiar Trupul ?i Sangele s?u.

Caci scris este: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu ?i Sangele Meu care se varsa pentru voi si pentru a voastra Mantuire.

Dumnezeu-Unul este Dumnezeu-Treime. Nici o persoana nu se cugeta, nu se numeste fara sau in afara de celelalte. Sfintei Treimi cuprinde nu numai invatatura despre unitatea fiintei, egalitatea celor trei ipostase, ci si invatatura despre insusirile fiecarei persoane, adica ce este propriu unei persoane si o face distincta de celelalte. Fiinta unica a lui Dumnezeu nu poate fi conceputa in afara existentei ipostatice a celor trei persoane.

Dogma trinitara are o importanta capitala pentru hristologie, dar si pentru invatatura despre har. Aceasta ne impiedica sa facem o separare intre De Deo uno si De Deo trino, ceea ce ar sugera un dualism intre transcendent si imanent. (Sf. Ioan Damaschin)

?i a zis Dumnezeu: "S? facem om dup? Chipul ?i dup? asem?narea Noastr? (Geneza Capit. I)

 C?ci Dumnezeu e Iubire. ?i nu e Chip al Iubirii curate pe care Dumnezeu sa nu-l fi dobndit.

Iubirea e Lumina. Lumina este Dumnezeu.

De-aceea, cine iube?te desp?r?it in Sine va fi despartit

de Dumnezeu
,
va

fi desp?r?it de Lumina.

 

 

                                                              *

             P?catul  mpotriva ns??i a Luminii. 
          E cel de-a-i fi cerut ntunericului s? ias? la Lumin?.

  
Acesta este Intunericul spre care m? ndreptam si Raul pe care l-as fi facut.

  
  
Covr?itoare este aceast? experien?? a cunoa?terii de sine.
Nimic nu mpiedic? s?mn?a s? ajung? o floare, un fruct. Dar pentru asta ea trebuie s?dit?-n p?mnt.

A planta un copac f?r? r?d?cin? e ca ?i cum ai a?tepta un copil s? creasc? f?r? s?-i permi?i s? se nasc?.

  
Exist? ns? ?i posibilitatea existen?ei copacului hibrid.
Unii copaci sunt ferici?i s? vad? Lumina zilei oricum.

  

 

 

n inima ntunericului fiecare or? de lumin? devine doar o amenin??toare perspectiv? a propriei lui disoul?ii.

Atunci ntunericul ?i trimite vrcolacii s? nghit? luna ?i-?i cheam? vntoasele s?  scuipe asupra opai?elor care ar mai putea sa-l lege de ea.

Dar ca orice lucru  care se opune cu la?itatea neputin?ei absorbirii imanente, va sfr?i prin a se dezice pn? ?i de nsu?i natura lui chiar dac? prin dezicere nu poate r?mne dect vidul.

  

C?ci st? scris:

Si lumina lumineaza in intuneric si ntunericul n-a putut s-o cuprinda..

  


E de-a dreptul straniu!

22 iulie 2008

Deja sunt bulversata rau, mai am pu?in ?i incep s? intru n panic?.

N-am apucat sa intru pe blog decat acum.

Am vrut sa pun o insemnare dar mi s-a blocat calculatorul, desi era salvat fisierul  stiu sigur ce-am f?cut, cand am redeschis calculatorul, fisierul disparuse. M? uit n cos, nu-i.

Sup?rat? deschid cateva bloguri sa citesc,  ajung pe un blog si citesc o insemnare ?i nm?rmuresc. Mai citesc una si inca una .

Imi st? ceasul, desigur, pe care nu-l port,  tot ce-am vrut sa scriu eu azi, n mare si mica esenta, am citit in acel blog.

Ptiu , nu-i lucru curat, m? duc la culcare, Culmea e c? n-am scris ca de-obicei.

Chiar mi se pare de-a dreptul  bizar si  mi se face frica.

Ce e cu mintea mea, n-am chei?

Sau pur si simplu e hacker de meserie,  astia oare iti fura insemnarile cu tot cu fisiere?

Mi s-au intamplat mie multe ?i pot sa spun chiar de acest gen, si chiar vb. intr-o alta trecuta insemnare de acest fel de transmutare de idei, dar inca in asemenea  nici nu stiu cum sa/i spun, nu mi s-a mai intamplat.

M? duc la culcare, da dupa ce imi torn ap? in cap!
Am sa fac o verificare sau am sa-mi fac o verificare?.

 

 

 

 

 

 

 

 

 


CONDITIA LUMINII I

20 iulie 2008
 

 

Cnd
am intrat prima oar? aici, a fost doar ca s? pun ni?te ntreb?ri, ca acelea pe
care mi le punea Buche?el cnd era ceva mai mic?. Pe multe dintre ele le-am
scris a?a cum au fost, ca s? i le pot citi mai trziu, atunci cnd va uita c?
?i le-a pus vreodat?.
Pe
una am s-o povestesc aici.
Nu punea doar una, de cele mai multe ori, cteva
odat? ?i cum uneori eram pe fug?, i spuneam s? le aleag? pe cele mai
importante. ?inea mai mult  timp dect
dac?  mi le punea pe toate ?i-mi spunea mereu
c? nu poate,  c? e un buche?el, da mic,
nu mare.
Ei,
se vede c? ?i buche?elul pe care aveam eu s?-l pun a fost ceva cam mare, de-am
r?mas aici de-atunci.

 

 
ntr-una
din lungile noastre plimb?ri prin Z?voi, un parc minunat cu adev?rat, undeva
prea departe : ) : (    a?a cum era ea,
mereu cu capul n jos, scormonind printre tufi?urile groase de iarb? sau prin
cr?p?turile asfaltului, dup? pietre numai cele mai deosebite ?i gze, m?
ntreb? de-odat?:
-  Mami, mami, de unde vine lumina? ?i pentru c? citeam, i-am r?spuns cam
neatent:

-  Cum de unde vine, de la soare!
- Nu aia, lumina care nu e de la soare!
- De la lun?, dar nu aia ci, aceea.
- Bine, aceea care nu vine de la soare ?i nici de la lun?. Abia atunci
m-am uitat la ea:

-  De la bec ?
-Hi, hi, hi, de la bec! se puse pe rs dnd capul pe spate ?i
ndreptndu-se spre mine cu pumnul strns, ca s? m? prefac c? i-l deschid cu
for?a, ca pentru lucrurile interzise la care nu vroia s? renun?e cu nici un
chip.
- E un licurici, i-am spus, uitndu-m? la lumini?a aceea care abia dac?
mijea. Atunci se aplec? peste el ?i ntorcndu-l pe toate p?r?ile ca ?i cnd
aflarea numelui ar fi adus o nou? nevoie de studiu, ridic? ochii spre mine n
a?teptarea r?spunsului, f?r? s? mai repete ntrebarea.

-  De la dumnezeu mam?, de la
dumnezeu…
-  Hm, ce mult i iube?te dumnezeu pe licruici!
-  Pe to?i ne iube?te dumnezeu.
-  Da, da nu a?a tare!
-  Ba da, numai c? lumina oamenilor nu se vede, ea str?luce?te altfel

-   Cum altfel?
-   Atunci cnd oamenii fac lucruri bune, frumoase ?i cnd sunt foarte ,
foarte bucuro?i li se aprinde o lumini?? n ochi, iar cnd nu fac  lucruri bune ?i frumoase, sau sunt tri?ti,
lumini?a nu se mai aprinde.
-  Mami , spuse ea l?sndu-?i b?rbia n piept ?i uitndu-se la mine pe sub
sprincene, tu ai lumini??  n ochi…
-   Co?ofan? ce e?ti, p?i da, c? m? uit la tine!

-   Da eu am?
-  Tu ai ?i soare ?i lun? ?i bec ?i licurici!

 
 
De atunci, uneori, n
momentele de ndoial? m? ntrebam n ce fel str?luce?te lumini?a aceea n
licuriciul din mine, ca ?i acum, cnd o simt la 
fel cu cea pe care am v?zut-o n palma fetei mele ?i m-am ntrebat,  de ce?

Oare care este r?ul pe care l fac, sau cel la
care iau parte, care este ntunericul spre care m? ndrept?

 


Fereastra ingusta cu arcada

18 iulie 2008
 
Am impins incet cu 2 degete rama de lemn imbatranit ale fer?struicii nguste cu arcad? care d?dea spre curtea interioar?, unde z?cea b?trnul copac, ca s? nu ??neasc? n spa?iu nici un sunet. 
 Brusc inima mi se strnse ca un arici ?i ncepu s? bat? tare cnd am v?zut c? iv?rul de sus, care ruginise, era pus. O s? fac? atta zgomot ?i o s? strice tot, tot, toat? lini?tea asta profund? aproape vr?jit? care vine din nu ?tiu,  care este. ?i pe care o ns?mn?ez cu privirea mai ales n frunza din soare, a  dudului. L-am r?sucit ct am putut de u?or. Fereastra  s-a desprins din ching? ?i s-a dat la o parte elibernd dintr-o dat? 2 lumi care treceau una prin alta. 
 Frunza de dud ncepu s? creasc? mare, din ce n ce mai mare. Pupilele cred c? mi se l?rgeau ca noaptea, crescnd cu repeziciune. 
 Respira?ia mi se r?rea treptat dar p?ru c? nu mai conteaz?, limba mic? a ceasornicului nu mai avea cum s? inainteze. 
 Ochii deschi?i nu mai vedeau ?i totul se scurgea ntr-o deplin? nemi?care. 
 M?rimile alergau una spre cealalt?, clipa dilatat? le preg?tea de impact.
———— 
Se trezise dintr-o dat? n fa?a unui zid imens. Un zgomot  intens ?i str?in din aceea?i gam?  minor? ca-n  procesul de s?vr?ire al dilu?iilor,  amplificat? printr-o sta?ie cu scala urcat? mai sus de jum?tate, din zona ro?ie, o f?cu s?-?i piard? st?pnirea de sine, dar curiozitatea era prea mare c? n-ar fi f?cut nici cel mai mic gest s?-?i astupe urechile, orice ar fi fost. 
 ?i sim?ea bra?ele reci ?i bluza ncepuse s? se lipeasc? de piele, aerul era umed, foarte umed ?i cald. 
 Privi peretele acela din fa?a ei, de grosimea,  transparen?a ?i culoarea unei sticle de lapte, dar mult mai deschise, foarte poros , care p?rea str?luminat pe din?untru de zeci de neoane , repartizate uniform. De pe toat? suprafa?a aceea sute de fire electrice scurte ?i ramificate n toate direc?iile ie?eau la distan?e egale unele de altele ?i nu se continuau n nimic. 
 n?untru, cristale gigant diafane ?i u?oare se degajau dintr-un ax central spre stanga ?i spre dreapta, spre fiecare fir electric, iar altele mai lente ?i pu?in opace spre fiecare por. 
 Din tot acest vacarm ?i  lumini, r?zb?tea n surdin? un bas nfundat care nu ?tia cum de-l mai putea percepe, pufnind desfundat n r?stimpuri  ca dintr-o tainic? ?i omniprezent? gur?, parc? ar fi ie?it din aer, din peretele acela, din p?mnt, din p?mntul verde nchis ?i intens de la picioarele ei. Era amplu, aproape fundamental.
 Dac? ar fi vrut s? intre ?tia c? s-ar fi ntmplat instantaneu. Dar nu a vrut s? ating? nimic. Dac? ar fi atins, ar fi devenit creator.
Totul era sub tensiune ?i ea, sub vraja ei. 
 ?i dintr-o dat?, mirosul acela puternic, ca de frunz? uda, probabil de dud 

Brusc o senza?ie de gol n stomac ca ?i cnd ceva din ea ar fi fost supt  n afar? ?i totul n jur deveni  un cer negru ?i gol, ntr-o lini?te ca de mormnt.  

————

 Afara incepusera  rafale puternice de vnt, mi-era pu?in frig, eram ame?it? ?i chiar m? sim?eam un pic descump?nit?, ce tr?isem tr?iam? Dar m-am trezit de-a binelea cnd o pal? de vnt mpinsese fereastra, care m? pocnise direct in nas, mai bine o nchid, mi-am zis.
 ?i-am nchis-o.

 


Comunicat preluat de la altmarius

16 iulie 2008
 

Preluam urmatorul comunicat al Editorilor din Republica Moldova. Invitam de asemenea pe toti cei ce detin bloguri si site-uri avind o tematica legata de carte, sa sustina acest demers, publicind la rindul lor acest comunicat 
 
Distrugerea  sistemului  de  editare  a  cartii  nationale  continua
Autoritatile de la Chisinau aplica, punctual si metodic, un plan diabolic de distrugere a sistemului editarii de carte in Republica Moldova.
Dupa ce, mai putin de o luna in urma, Parlamentul a votat cateva modificari la Legea activitatii editoriale care, pe de o parte, instituia cenzura (cu accentul pe eventuala defaimare a statului si poporului", formula tipica pentru un stat totalitar) si acorda sprijin financiar (din banii publici) doar unor edituri subordonate Ministerului Culturii, acum instituie si mai punctual cenzura atit ideologica, cit si economica.
Un regulament privind evaluarea, selectarea si editarea de manuale, aprobat recent de Guvern (nr. 753 din 23.06.2008), exclude totalmente din procesul de elaborare si editare a manualelor editurile cu o bogata experienta in acest sens.
Procesul de editare a manualelor de tip nou, moderne si eficiente sub aspect didactic, demarase in contextul reformei invatamantului, proiect co-finantat de Banca Mondiala printr-un imprumut de 20 mil. de dolari.
Au fost create echipe de creatie, care au inclus autori de manuale, redactori, designeri de carte, experti si consultanti, traducatori s.a.m.d.
Editurile au achizitionat utilaj tehnic de performanta (calculatoare, scanere, imprimante etc.), au investit resurse umane, materiale, financiare, creand un sistem editorial complex, performant, eficient.
La etapa initiala, concursurile de editare au fost asistate logistic, financiar, decizional de expertii Bancii Mondiale in ceea ce tinea de elaborarea regulamentelor si a documentatiei de licitatie, monitorizarea tuturor etapelor de evaluare si editare de manuale.
Astfel, a fost creat un sistem eficient care asigura transparenta, competenta si echitatea concursurilor si evaluarilor, implicarea unui numar mare de concurenti, ceea ce a asigurat o eficienta buna a ofertelor (calitate plus pret). In esenta, s-a apelat la experienta mondiala si s-a implementat aceasta experienta atat in ceea ce tine de forma de organizare, cat si in tot ce rezulta, implicit, ca manual performant, or, o calitate deriva din toate componentele.
Acum, toata aceasta experienta si toate investitiile sunt ignorate, implementandu-se un mecanism rudimentar de evaluare a manuscriselor, elaborate doar de autori, care, apoi, vor fi multiplicate (dar de cine nu se spune nimic in regulament). Trei instante de evaluare vor include, in ideea regulamentului, doar un specialist, maximum doi, competenti in didactica disciplinei, toate deciziile fiind aprobate de o instanta suprema , condusa de actualul viceprim-ministru, care este, din oficiu, singurul membru permanent al acestei structuri.
In fapt, a rezultat o piramida in care varful decizional absolut (privind selectarea autorilor, a manuscriselor si editarea manualelor) este viceprim-ministrul, tot el autorul acestui regulament, impreuna cu ministrul educatiei , cei care contrasemneaza documentele.
Adica, exact asa cum toate editiile de cultura sustinute din bugetul de stat vor fi tiparite la Editurile de Stat subordonate Ministerului culturii, acum, banii din Fondul extrabugetar de manuale (acumulati din cotizatiile parintilor, asadar banii personali ai parintilor, nu banii din buget) vor fi gestionati in conformitate cu structura piramidala de evaluare dirijata de actualul viceprim-ministru. Concurenta loiala si calitatea asigurata de echipele de creatie (autorii plus editurile), adica, in ultima instanta, calitatea obiectiva a manualelor sunt excluse in favoarea unei constructii centralizate.
partea grava este ca, pe langa distrugerea, in ansamblu, a sistemului de editare a manualelor, va degrada, in consecinta, intregul sistem educational, a carui modernizare ii dadea pana adineaori o speranta
Bineinteles, orice sistem este perfectibil (dupa cum si orice sistem poate fi distrus din elementara rea-vointa a cuiva), dar, pentru a revizui o aplicare eficienta, confirmata in timp, a unei experiente mondiale moderne, autorii unui nou" regulament ar fi trebuit sa dea dovada ca au studiat experienta existenta nationala si internationala, regulamentele anterioare (alcatuite, in punctele esentiale, cu concursul expertilor Bancii Mondiale); ca au studiat toata documentatia de licitatie anterioara.
Daca s-au depistat unele lacune in functionarea sistemului, ar fi fost necesare argumente ca acestea isi aveau originea in conditiile concursului (si nu in calitatea si competenta evaluarii, dirijata totalmente de Minister!).
Daca se presupune ca unele manuale in forma finita au fost evaluate si selectate nereusit, cum poti garanta calitatea, evaluand doar manuscrisele?
In fine, pentru a lichida un sistem functional, ca unul mai putin reusit (in viziunea reformatorilor"), era firesc sa se analizeze (competent, obiectiv, transparent) manualele existente (si manuscrisele prezentate la concurs, dar care nu au fost acceptate), pentru a depista eventuale lacune". In consecinta, s-ar fi stabilit daca nu cumva totul a tinut doar de calitatea evaluarii, iar manualele obiectiv nereusite sunt chiar cele care au trecut doar formal prin editura, exact in formula propusa de actualul regulament!
P.S. In aprilie 2008, la Presedintie a fost examinata tema editarii manualelor". In context, am fost solicitati sa ne expunem opinia. Am constatat, o data cu emiterea Hotararii Guvernului, ca nu numai opiniile noastre nu au fost luate in seama (ca si in cazul Legii activitatii editoriale), dar nici nimic din ceea ce mentionase Presedintele ca obiective si solutii primordiale nu s-a respectat in regulament. Dimpotriva, totul a fost abordat din perspectiva crearii unui sistem ineficient, greoi, subiectiv si tendentios!
 
Semnat:
Iurie Birsa, directorul editurii Arc
Oleg Bodrug, directorul editurii Prut International
Oleg Bujor, directorul editurii Epigraf
Iurie Colesnic, directorul editurii Museum
Gheorghe Erizanu, directorul editurii Cartier
Gheorghe Prini, directorul IEP Stiinta
Anatol Vidrascu, directorul editurii Litera

detalii din ansamblu

10 iulie 2008
 

Iar c?ldur? ?i  z?pu?eal?. De ce nu? Ce-i asta var? la 27 grd. ? S? sim?i acolo un 35-45 de grd., cum ?i se prelinge transpira?ia pe gt n jos ve?nic pe un traseu precis,  iar cnd ?i mu?ti buzele peste pragul lor s? treci de la gustul de strugurel la s?rat, ca ?i cnd ai gusta un mentosan inmuiat in sare, nici sa faci un pas f?r? s? te cuprind? dogoarea astfaltului ncins ca o flama de parc-ai merge pe ochiurile de aragaz, sau sa  nu-ti lipseasca mai ales daca bantui in jurul orei trei nici cteva senzatii din Requiemul lui Mozart, cnd tragi aer pe n?ri de parc? ar fi sparte ?i s? -?i l?rge?ti rapid plaja de inspira?ie, ca si cand ai fi un mim ntr-o tragedie greac?. Poate pentru anul ?sta exagerez, dar  anul trecut, am v?zut b?trni pe strad? opri?i n loc s? mnnce aer. Asta da, var?! ?i-apoi ploaia asta, parc-a fost rupt? din cer! Ce v? tot ntreba?i ce-i fericirea? S? plou?, evident! Alt?dat? c?dea ?i n-o b?ga nimeni n seam?. Acum to?i te salut? pe unde te prind cu ?tiai c-afar? plou?? ?i ntrebarea asta f?r? s? mai par? un dialog conven?ional ca nceputul greu al unei conversa?ii engleze?ti. Asta da, ploaie! 
 Dac? iarna e forate frig, vara trebuie s? fie foarte cald. Cum s? percepi altfel detaliile neb?nuite ale prim?verilor ?i toamnelor pe care nu le-ai mai savurat pn? acum, indiferent cnd te-ai n?scut iarna, vara sau  prim?vara? 
 Ar?i?? ?i ger ?i-ntre ele, pasul negr?bit, contemplativ ?i ame?it n ritm de r?s?rituri, de amurguri  
Cum oare pot s? cred c? puterea covr?itoare pe care-o simt adeseori n mine, e a mea? Nu-i a mea, pentru c? eu nu pot mai nimic,  eu doar SUNT!  
Cu educa?ia asta sumar? imi croiesc istoria fiecarei zile, fiecarei nopti pe care-o parcurg pana la capat, iarna, prim?vara, …, deopotriv?, pe ore, pe minute, pe secunde ?i pe tot ce se mai simte ?i nc? nu se poate m?sura. La rnd, a?a cum exist? ele. S? LE FIU pentru c?-MI SUNT!  
?i mai presus de toate, le sunt pentru c? nu m? ndoiesc. 
 Cum m? ndoiesc, cum ajung s? cred c-am n?eles. 
S? le primim pe toate a?a cum sunt, a?a cum exist? c? toate sunt de
la Zenon
b?trnul. Absolut toate. Iar ele ne sunt nou? credincioase cum le suntem ?i noi lor.  
 Nu g?si?i nici o asem?nare ntre ele ?i om cu toate timpurile prin care trece el? A renega fe?ele anotimpurilor poate c? nseamn? a ne renega uneori chiar pe noi n?ine. 
  
Doamne, cum po?i spune: – senzualul nu e pur! – ? Exist?? E n tine? E pur!  
Trupul. Exist?? ?i apar?ine? Poart?-l s?n?tos! E pur!  
Mintea. Exist?? Poart-o s?n?toas?! E pur?! 
Sufletul. Exist?? Poart?-l s?n?tos! E pur!  
 Singura condi?ie e, s? le por?i pe toate dac? po?i, ntru adev?r. Iar ntru adev?r nseamn? mpreun?, n-ai cum s? le separi ?i s? le por?i cnd pe una , cnd pe alta, ca ?i cnd ?i-ai schimba c?m??ile. Pentru c? atunci e?ti desp?r?it de TINE. 

E ca ?i cum ai spune: Iubesc! doar din gura trupului; E ca ?i cum ai spune: Iubesc! doar din gura min?ii; E ca ?i cum ai spune: Iubesc! doar din gura sufletului. 

Numai desp?r?irea lor e o senzualitate impur?.  
 Dar e greu, e foarte greu ?i nu po?i s-o faci dect atunci cnd este ori foarte, foarte cald, ori foarte foarte frig.  
 
Homo religiosus 
  

Cum po?i oare s? le separi, cnd ?i pe Dumnezeu dac?-l iube?ti ai vrea s?-l iei sau s? te ia n bra?e, s? fii acolo, cu el, n el! Oare nu de asta ?i caut? omul mntuirea? Ca s? se rentregeasc?? 

Dar nu totul se poate, n-avem nc? preg?tirea necesar?. 
 Dar avem timp pentru toate.
 
Minitechnicus 
  

Pn? ?i-atunci cnd ?i repari bicicleta te folose?ti de toate. nti ?i pui mintea la contribu?ie s? vezi de ce nu mai sare lan?ul de pe-un pinion pe altul, apoi pui mna ?i-i ndrep?i seaua, i gresezi axurile, i strngi ghidonul, i umflii ro?ile ?i cnd ai terminat i dai ?i dou? p?lmu?e la fund ?i-i spui : A?a mai merge dr?gu?o! Ce m-a? fi f?cut f?r? tine pe coclaurile astea minunate? ?i-?i pare r?u c? nu po?i s-o iei ?i pe drumurile de munte care urc?… 

Ei, po?i s? spui c? nu e?ti adev?rat, c? nu e?ti ntreg? C? nu e ca ?i cnd ai face dragoste pn? ?i cu cel mai m?runt lucru din univers? :) )  
  
Ejobs 
 

S? nu uit?m de job. Jobul e esen?ial. Nu v? vinde?i pe jum?tate sau uneori chiar pe sfert pentru un pre? pe care-l pl?te?ti nzecit desp?r?indu-?i mintea de suflet.  Numai a?a nu po?i fi the best.  Nu merit?. Nu merita dect dac? e?ti pre?ul cu care po?i s?-i ntrege?ti pe cei pe care-i iube?ti. Pentru c? numai atunci ai t?ria s? fii desp?r?it.

Dar  desp?r?it fiind,  cum le mai po?i preda  lor ?tafeta ntregului? 

 

Cum ar fi s? spui copacului-  fii copac! – cnd tu e?ti doar frunze,  doar trunchi,  sau doar r?d?cin?? 

Cum ar fi s? spui aerului - fii aer! – cnd tu e?ti doar hidrogen, sau oxigen sau doar  azot ? 

Cum ar fi s? spui apei – fii ap?! – cnd tu e?ti doar und?, doar vrtej, sau doar forma unui f?ga?? 

Cum ar fi s? spui focului – fii foc! – cnd tu e?ti doar dogoare,  doar scnteie sau doar purpur??  

 
 

Ps:  Dac-am primit porunc? de vals, atunci vals s? fie, n m?suri de 1,2,3, separate! 

aa, ?i mai e ceva, n concluzie, nu s-au "mototolit", dect de imagina?ie, daca ar fi fost cu totul – , ar fi fost pulverizate in neant :) )
 
 


Iunie

3 iulie 2008
 
                                                                  La nceput a fost sunetul. 
                                               Duhul l-a rostogolit ?i l-a suflat
                                               peste  lutul din care m-am n?scut.  
                                               Diapazonul e acum n minile tale. 
                                               D?-mi un La 
                                                   dar s? fie ntr-o zi de Snziene!   
                                                                 
 Ochii ascun?i n vrful bra?elor tale- salopeta pe care o port invariabil peste toate rochiile mele. 
A?a ne sim?im fiecare, n siguran??.  
 
 
Ca orice femeie, nehot?rt?, cu arc, m-am trezit ntr-o zi cu ndoiala ntinderii corzii. ?i care-i oare punctul de tensiune n care firul nu plezne?te, nici s?geata nu cade n?tng la picioare, ci zvcne?te slobod? ?i sigur? c?tre ?int?? 

Eu cred c? numai bra?ele tale au inventat arcul. 
C?tre mijlocul pietrei sau c?tre mijlocul cerului? 
?i dac? va fi a?a, oare cine va mai striga Excalibur ! ?  

 

ntr-o bun? zi, de bun? voie ?i nesilit? de nimeni a?a cum eram, f?r? n?fram?, f?r? vreo gura de ap?, m-am oferit r?t?cirii n de?ert. 
Zile intregi fara nici o picatura de apa, fara vreun col? de umbr?, f?r?  nici o s?mn?? vie, f?r? nici un vant racoros fiindca trebuia s? n?eleg. 
Trebuia s? n?eleg ce mi s-ar putea ntmpla dac? n-a? mai avea cum s? m? r?coresc, trebuia s? n?eleg ce mi s-ar putea ntmpla dac? n-a? mai bea nici un strop decat din izvorul cople?itor ?i dens al soarelui de nisip, miraj al bra?elor tale.
 

 

Eu nu mai pot dormi cu fruntea spre lun?, eu nu mai am pern?, eu nu mai am pat. Dac? te ui?i pe spate sunt toat? o ran?. Numai iedera asta s?lbatic? pe care-am l?sat-o s? r?sar? din mine e vinovat?. Numai iedera asta crud? ?i s?lbatic? a bra?elor tale. 
Menghin? ncol?cit?, sugrum?-m?-ncet, implorarea tot nu va veni, e suficient sa-?i vad frunzele parjolite si tumefiate, tulpina iremediabil strivit?, amorteala care te va cuprinde pana la urma in intregime, ca s? rezist.
Asta iti este pedeapsa atunci cnd porti c?u?ul capului meu adancit n fiecare noapte, neindurator n acela?i loc. Mereu in acelasi loc.

 


Amprenta iubirii

20 iunie 2008
 
Pr?foase ?i sf?r?micioase sunt orele care a?teapt? s? m? coac?, avide. Nimic nu le mai prie?te, r?sfirate ca hainele lep?date peste tot din mers, ca atunci cnd nu-?i mai pas? de nimic, ?i a?teapt? dezintegrarea n absolut. 
 Eschimo? cu saliv? vindec?toare  nu te mai chinui s? m? renchegi mereu din firele de praf necesare! Pn? r?sar din capul acela care vrea s? m? nasc? ct timp crezi c? se va mai rostogoli ca vis, apoi ca dorin??? Dar dac? nu m-a visat nimeni, cine?i vorbe?te acum? Sau sunt deja pe drum ?i tu nu ?tii? n cazul ?sta trebuie s? afli cine m-a visat. Trebuie s? fie o persoan? inteligent?. Numai din visele unei persoane inteligente se poate na?te cineva care s? fi r?mas att la Baal-ul ?sta. 
 Te anun? c? visul e ntrupat deja, e aici, e geneza r?runchilor mei. 
 Pune mna, le sim?i sevele? 
 Se consum? ?i se recupereaz? din alte seve fierbin?i!
 
 

 

 
 
 

P?duri uciga?e sunt gndurile n?el?toare, care nu pot prinde via??.

De ce s? le  las s? mi se-nfig?  n suflet cu r?d?cinile lor, clorofile uscate pietrificate-n lemn, de ce s? le simt mereu cojile amenin??toare crescnd ?i cuprinzndu-mi carnea ncet, zi de zi, ca o boal? f?r? sc?pare, de ce s? le hr?nesc cu sevele mele palpitnde, proaspete ?i calde ?i vii, cnd gndurile-acelea-s sortite nainte-a se na?te orbirii, lumii subp?mntene, lumii f?r? floare, f?r? fruct, pe care nu o va  atinge niciodat? vreun ochi, n amurgul de soare, pierdut?!

Chemarea lor e dulce ca limba unei vr?jitoare b?trne ie?it? n miez de noapte la r?scruce, cu m?tr?guna-n ?or? nmuiat? numai n ap? moart?, susurnd engrame halucinante pn? la le?in, c?ci numai a?a ar  avea putere s? m? stropeasc?, p?rul s? mi-l coseasc?, c?lc?tura s? mi-o-nsemne, mintea s? mi-o r?t?ceasc?, s? umblu z?lud?, pentru ca umbra s? mi-o prind? ?i s? mi-o-nchid? n globul ei strmt de cristal s? am, drum f?r? lumin?, cale f?r?-ntoarcere, pere?i f?r? form?, vise f?r? noim?, dureri f?r? vin? ?i mal de odihn?
 
 
 
 
 


un articol interesant apropos de cluburi…

16 iunie 2008
 http://www.rostonline.org/rost/mar2007/masoneria.shtml
 
prima parte o poti sari Faninho, e plicticoasa, citeste-o pe-a doua 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X