Archive for Hobby

Ceasuri sfidand eternitatea

vineri, august 8th, 2008

Era ca acum, cu  cteva zile inainte de Sf. Maria, n zori.

.

    M-am ridicat ?i m-am ndreptat nspre prora. Aici era pustiu pentru c? vntul era puternic ?i probabil rece, dar eu nu aveam cum s? ?tiu.
           Am r?mas acolo cu vntul pe care il vedeam ca pe un mesager necunoscut, materializat pe punte, in umbra care flutura. 
              Cnd am cobort, am f?cut c?iva pa?i, aici trebuia s? a?tept?m s? vin?  tractorul cu remorc?. To?i mi-au spus s? m-mbrac cu mnec? lung? ?i s?-mi pun ceva pe cap, c? drumul e lung, s?-l ?in aplecat ct vom trece printre crengi. A?a a ?i fost, un fel de montagne-rousse la sol, miniaturizat sub un cer de copaci, solda?i apleca?i, credincio?i, vr?jma?i potrivnicelor treceri. 
              n pu?in mai mult de jum?tate de or? un sat insular avea s? m? absoarb? cu totul la primul pas pe care l-am a?ezat pe nisipul s?u.

 

 

Un nisip de 50 de grd. Vegeta?ia scurt? ?i risipit? cu flori crescute n manunchiuri, de o singur? culoare, un alt soi  de nemuritoare, erau aproape singurele flori  care cre?teau aici. ?i erau de nest?pnit, lanuri ntregi  de flori dintr-o singur? culoare. ?i nu pot s? mai spun care.

N-am s? spun nimic nici despre maluri nici despre  delt?, c?ci asta-i o alt? poveste din aceleasi flori.

            O p?dure tr?ia cum nu credeam c? poate s? tr?iasc? vreo p?dure.

Copaci nu prea nal?i pres?ra?i intelept, n ?iruri lungi, ca ni?te tufe uria?e,  cu r?d?cinile infipte adanc n nisip.

Spre lizier?, mii de fructe mici, portocalii,  pe-atunci nc? pu?in cunoscute ca leacuri aproape  universale,. erau cele mai dese pete de culoare ??nind din arbu?ti cu ramifica?ii grele,  n?pustite n toate sensurile ?i izolate n grupuri, ca ni?te pietre de hotar care p?reau de netrecut..

                n t?cerea aceea  a ar?i?ei, nemi?cata  p?dure mi s-a p?rut ca un loc cu neputin?? de locuit pn? cnd am v?zut un iepure mic la c?iva metri de mine ?i mai trziu un  plc ntreg de c?prioare. Aici or fi fost toate spiritele naturii transformate n animale?
           

n sat, mori vechi de vnt. La maluri, lotci lipovene?ti str?ine.

            Nu plouase de 4 luni, era secet? mare, icoanele fuseser? scoase n porcesiune. Al?turi erau plimba?i ni?te ho?i de g?ini venetici, cu pancarte de gt ?i tot n acea zi, fuseser? ierta?i.

            Am locuit ntr-o cas? acoperit? cu stuf la tu?a Varvara.

            Casa cea mare,  fusese cndva casa  unde vie?uise ea. O cas?, alb?, str?lucitoare, cu mobil? masiv?, adus? cu greu, avea ?i-un ?ifonier cu oglind?, o lad? de zestre imens?, ?i-al?turi un cuptor vopsit n albastru pal de Prusia.

            Era nelocuit? de  40 de ani.

            Pe pere?i ntre dou? covoare cusute n motive geometric-florale, o ram? suspendat? n timp despre care n-am cum s? vorbesc pentru c? nu ?tiu mai nimic ?i nici nu pot s?-mi imaginez.

            Ne oferise casa aceea cu o bucurie ncrez?toare ?i necondi?ionat? ?i dintr-odat? ochii ei  parc?  str?luceau ?i mai tare, prea tare, nu mai aveau culoarea florilor de pe cmp.

     Am intrat, am inspirat adnc, pe ascuns, aerul acela al  istoriei scrijelit? peste tot cu litere mari  azurii de nemaiunit n cuvinte.

            Trecuser? cteva ceasuri ca ?i unul singur, intrusul ceas care sfida . 

Sfida eternitatea, de aceea str?lucirea lor nu mai avea culoarea florilor de cmp.
Darul ei nu era dect o renun?are la neprih?nire.

           Acum eram sigur?, am ales casa cu acoperi?ul din stuf.

        A doua zi era Hramul Sfintei Marii, tanti Varvara mi d?duse generoas?  fusta ei din tinere?e, cea mai bun?,  o fust? de tergal negru plisat? ?i lung?, o bluz? cu nasturi ?i mneci lungi, chiar ?i o basma nou? ?i mare pe care s? mi-o leg la spate, cuvincios ?i cuprinz?tor, c?ci trebuia s? ajungem la slujb?.

            Erau 42 de grd.la umbr?, nisipul mi intra n pantofii nchi?i prin ciorapii care erau parc? mult prea sub?iri. Drumul care a urmat mi s-a p?rut cel mai lung drum f?cut pe vreun uscat. Cu toate astea m-am oprit cnd am v?zut fntna din mijlocul satului. Din aceea?i g?leat? beau deopotriv? un om ?i calul s?u. M-am uitat nspre tanti Varvara s?-mi dea ncuviin?area. Nu mi-era sete, dar trebuia s? beau ap? din fntna aceea.

Pn? acolo mai erau cteva sute de metri de pa?i. M-am desc?l?at, nisipul ardea att de tare c? m-am gndit s?-i dau fiec?rui pas un nume de liter?. Cnd am ajuns se terminase pentru a nu ?tiu cta oar? alfabetul. ntmpl?tor sau nu am pus mna pe cump?n?  ntre ultima liter? ?i nceputul primeia. Mi-am scos o g?leat? plin?. Nu credeam c-am s? reu?esc s-o scot ntreag?. Acest gnd ns? m-a ru?inat. Am aplecat-o cu  greu spre mine, stropii ei reci mi-l excizau ns? pe unde c?deau. Am b?ut cu plesnitur?, toat? beam ?i bluza lui tanti Varvara ?i fusta ei a primit ud?tur?.

            Am b?ut pn? cnd am uitat, ap? dintr-asta.
           La intrarea n biserica proasp?t vopsit? m-am nc?l?at f?r? s? m? ?terg. Nici nu ncepuse Evanghelia cnd am ngenuncheat. M-am sim?it minunat rugndu-m? doar s? plou?.

            Mesele lungi de lemn, ne a?teptau afar? cu paharele ntoarse cu gura n jos.

Am fost ca oaspe?ii de seam? a?eza?i n capul uneia dintre ele ?i primii servi?i.

Am cerut felul unu de dou? ori. ?tiam c? n ntreb?rile lor mute acesta era cel mai important r?spuns.

            Peste cteva zile tanti Varvara avea s? mearg?  s? ridice o cas? al?turi de jum?tate din sat, pe-atunci avea 84 de ani.

            Femeile trebuiau doar s? lipeasc? aluatul acela gri maroniu imp?iat din care nu lipsea din bel?ug nisipul.

            Priveam n picioare pe-o mas?, lemnul ncruci?at de deasupra mea, prin care soarele se strecurase ca o lam? pe care trebuia s-o astup pn? cnd nu  se mai z?rea  nici o urm?. Col?ul basmalei mi servea drept ?tergar. Cnd am terminat eram murdar? din cap pn?-n picioare ?i p?rul mi mirosea a b?legar, nu ?tiam c? a?a se nume?te FERICIREA FARA NICIO TEAMA.

            La sfr?itul cl?cii, pe sear?, am b?ut ?uic? cu to?i cei care eram la o mas?, din acela?i pahar ?i am mncat sarmale de mistre?, a? mai fi cerut o por?ie dar m? gndeam s? nu se zic? c? mi fac un obicei. Tu?a Varvara cu ochii numai o ntrebare m-a n?eles ?i mi-a cedat din por?ia ei 2 sarmale imense.

            A doua zi am mers la cmp s? scoatem cartofii r?ma?i C?ru?a era nc?p?toare. Nu era prima dat? cnd sfichiuiam o crup? de cal, dar acum n-a fost nevoie dect de glas.

Nabu (N?buc) avea o inim? mare ?i unduiri de lipi?an dac? aveai puterea s? nu-i prive?ti coastele.

N-am r?scolit nisipul p?mntiu niciodat? cu-atta ardoare ca atunci. Sapa ?i lopata nu erau de nici un folos, cartofii erau m?run?i ?i culmea, plini de ap? ?i se puteau sf?rma. De-abia a?teptam s? m?nnc unul dar nu pr?jit, crud, cel mai mic.

Seara la lumina l?mpii de gaz cnd i oblojeam un deget care cocea c-o frunz? de p?tlagin? lui tanti Varvara, am v?zut ce unghii negre aveam. ntr-o zi asta-i oja care se va purta i-am spus ?i amndou? am rs. ntr-o zi, mi-a spus c? voi ajunge ?i-o doctori?? bun? ?i iar am rs.

De-abia a?teptam s? vin? noaptea, ?ti?i cum e, p?tur?, stele ct ?i ca bomboanele de pom, Luceafarul,  Vega Carul mare, Cassiopeia, Pleiade  ?i pn? la urm? Orion, mirosul acela umed de stuf ?i  n sfr?it r?coare.

            La cteva zile de la plecare aflasem c?
la Rosetti
a venit ploaia.

Am c?utat de curnd prin satelit, casa cea mare a lui Tu?a Varvara, biserica, p?durea cu dunele de nisip, totul era acolo, dar casa cea mic? cu acoperi?ul din stuf, nu mai era, poate pentru c? nu mai era nici Tanti Varvara.

A LA VOTRE!

sâmbătă, august 2nd, 2008

    Cuvintele care ucid nu sunt multe, sunt foarte pu?ine. Ele se ascund numai n pivni?ele-adnci ca ?i vinul cel mai vechi ?i rar, vin gros ?i dens de po?i s?-l tai cu cu?itul. De obicei, acesta ?i se serve?te cu linguri?a n doze mici dar sigure.

Apoi ?i se pune ceasul pe mas?, c?ci nu po?i z?bovi prea mult, ca s? n-ajungi s? cazi n patima viselor miraculoase, s?-?i dai sufletul pentru ele ncepnd s? crezi c? via?a, e chiar …frumoas?!

A?a c? n-apuci bine s? visezi, cnd, ncepe cronometrul s? ??c?ne: 1,2,3 la 4, e?ti gata, eclips? total?, capul zace ghilotinat pe tipsia de alam? lucitoare, lng? linguri??.

Apoi, pn? s?-?i dai ?i cea de pe urm? suflare, ultimul lucru pe care-l mai vezi, este o pnz? nchis? la culoare. De  obicei, se pune peste vinul care st? n a?teptare, proasp?t mustind ?i nenchegat, care desigur c?, se consum? imediat.
    De?i nu prea se obi?nuie?te, se poate frapa cu cteva cuburi solide de ghea??, c? ?i place frapat, iar peste cteva minute, e numai bun de degustat!

Acesta nu se poate bea totu?i de unul singur, trebuie mp?r?it cu prietenii care te mai pot trage de mnec?, s? nu ?i se urce la cap.
    De-aceea, cel mai bine, dect s? te joci de-a vinul t?iat, care te face de cap, mai bine iei cu?itul cuvintelor ?i-l r?suce?ti bine, cu mna ntoars? ntotdeauna nspre tine, mi?care oriental?, pn? ajungi n dreptul papilelor gustative ?i faci:  har?t-har?t! (un sepuku ceva mai romnesc :)   ?i-apoi le obloje?ti c-o rug?ciune, le-mpaci ?i chiar le-nvesele?ti, spunndu-le: – lua?i ?i gusta?i, acesta nu e dect snge proasp?t de cuvinte din podgorie proprie!

?i ele rd ?i rd ?i se veselesc pn? cnd se satur? ?i de b?ut ?i de mncat.

 
A la vOtre!   sughit glgind, gndesc ?i zac.

Mai bine f?r? papile-mi zic, dect f?r? suflet ?i f?r? cap!
 

                                   a la votre!!

A LA VOTRE!

sâmbătă, august 2nd, 2008

    Cuvintele care ucid nu sunt multe, sunt foarte pu?ine. Ele se ascund numai n pivni?ele-adnci ca ?i vinul cel mai vechi ?i rar, vin gros ?i dens de po?i s?-l tai cu cu?itul. De obicei, acesta ?i se serve?te cu linguri?a n doze mici dar sigure.

Apoi ?i se pune ceasul pe mas?, c?ci nu po?i z?bovi prea mult, ca s? n-ajungi s? cazi n patima viselor miraculoase, s?-?i dai sufletul pentru ele ncepnd s? crezi c? via?a, e chiar …frumoas?!

A?a c? n-apuci bine s? visezi, cnd, ncepe cronometrul s? ??c?ne: 1,2,3 la 4, e?ti gata, eclips? total?, capul zace ghilotinat pe tipsia de alam? lucitoare, lng? linguri??.

Apoi, pn? s?-?i dai ?i cea de pe urm? suflare, ultimul lucru pe care-l mai vezi, este o pnz? nchis? la culoare. De  obicei, se pune peste vinul care st? n a?teptare, proasp?t mustind ?i nenchegat, care desigur c?, se consum? imediat.
    De?i nu prea se obi?nuie?te, se poate frapa cu cteva cuburi solide de ghea??, c? ?i place frapat, iar peste cteva minute, e numai bun de degustat!

Acesta nu se poate bea totu?i de unul singur, trebuie mp?r?it cu prietenii care te mai pot trage de mnec?, s? nu ?i se urce la cap.
    De-aceea, cel mai bine, dect s? te joci de-a vinul t?iat, care te face de cap, mai bine iei cu?itul cuvintelor ?i-l r?suce?ti bine, cu mna ntoars? ntotdeauna nspre tine, mi?care oriental?, pn? ajungi n dreptul papilelor gustative ?i faci:  har?t-har?t! (un sepuku ceva mai romnesc :)   ?i-apoi le obloje?ti c-o rug?ciune, le-mpaci ?i chiar le-nvesele?ti, spunndu-le: – lua?i ?i gusta?i, acesta nu e dect snge proasp?t de cuvinte din podgorie proprie!

?i ele rd ?i rd ?i se veselesc pn? cnd se satur? ?i de b?ut ?i de mncat.

 
A la vOtre!   sughit glgind, gndesc ?i zac.

Mai bine f?r? papile-mi zic, dect f?r? suflet ?i f?r? cap!
 

                                   a la votre!!

Uneori si in copacii taiati exista un sens

joi, iulie 31st, 2008
 Frumoasa taietura de copac , altadata as fi strigat: Sa nu! Acum(a) tac! 
 
Dar nu ma pot impiedica sa  nu ma intreb ce vina au copacii cand li se compromite sensul? 

Ne-limitari

joi, iulie 31st, 2008
 
Oare din ce perspectiv? a? putea s? mai privesc ca r?spunsul s? nu fie, paradoxal, doar unul singur?  
 
 M? desenezi ntr-un sistem str?in, rudimentar ?i stins. Am ncercat s? m? prefigurez aici n locul ?sta strmt,  lipsit de ??rm, lipsit ?i de oglinzi. 
Ce  probabilitate ar putea s? fie, ca din acele dou? for?e exterioare ?i opuse ce se-abat asupra-mi, rezultanta s? fie nul? ?i traiectoria s? se ndrepte-n sus, indestructibil?, neinduplecata si imun?? 
 
Sau alt? perspectiv? – nu crezi c? pare cam restrns? relativitatea asta a unei teorii de cativa zeci de ani apus?, sau…. poate crezi c? 11 universuri paralele, firesc justific? comportamentul celor dou? drepte, att de straniu ?i modic dntre ele?

  
S?-?i spun cum ar suna r?spunsul dac? n-ar fiin?a n n?eles gregar ?i nu ca sutr?, dualismul nstantaneei deveniri entanglementice  dintre un privitor  ?i und? cu al ei  de-nenteles corpuscul?

 

… si ce-i un punct ?…..

…. si ce-i o dreapta?…..
 
 
 

Identitate

miercuri, iulie 30th, 2008
 
Ei, acum, multumind  lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa-mi platesc toate darile la zi 
catre stat:
    -  curent,
    -  apa calda,
    -  apa rece,
    -  gaze ?i 
    -  Rosal,
 pot si eu in sfarsit sa-mi privesc dupa atata  timp,  fosta si solvabila imagine in oglinda si s-o salut fara nici o o jena sau retinere si fara nici o falsa modestie,  ca pe-o buna si veche camarada, fara haine de imprumut si s?-i zic:

             – Salut frumoaso, mi se pare mie, stai sa ma uit mai bine, parca n-ai nici un fard , atunci cum doamne iarta-ma, sclipesti?         

 

ANUNT

marți, iulie 29th, 2008

Profit de faptul c? am scris o insemnare la care n-am lasat loc liber la comentarii, lucru  care a ramas asa pur si simplu in virtutea inertiei  unor insemnari anterioare pe care am considerat ca n-are de ce sa le comenteze cineva, un blogger n care cred si pe care-l citesc mereu, (mai putin bip-urile), aducandu-mi indirect la cunostinta acest lucru ?i pe buna dreptate, (dar eram furioasa cand am scris-o),  deschid o pagina goala pentru primit comentarii n care i rog  pe toti cei care au de comentat de bine ?i DORESC s-o faca, apai s-o faca odata,  ca  sa ma satur de toate lucrurile  care mi-au fost adjudecate  pe nedrept si sa se dea odata pe fata  adevarata mea fata,  cu toata parsivenia ei, cu lacomia, cu nerusinarea, cu desfranarea, cu megalomania, cu ingamfarea, cu fariseismu, demagogia si cu tot Rahatul pe care-l exprima ea, si care ma caracterizeaza cu adevarat, sau poate nici macar, da pe-aproape, indiferent  de ce credeti ca as crede eu.

Voi  primi tot ce-mi spuneti si poate asa o sa-mi limpezesc si eu creierii  in cap ?i s? vd cine nb. mai sunt cu adev?rat, iar cine ma tot vede ca  pe  Ileana  Consanzeana sa ia aminte si sa bage bine la cap, ca adevarul nu este cel pe care-l vede el, ci este chiar acesta care sta scris aici, si sa se lecuiasca!

Ce vina a avut Mona Lisa , cnd geniul lui Leonardo a f?cut poate dintr-un chip urt, comun, anost, poate chiar cu o grimas? n loc de zmbet s? fie cel mai cel ?i proasta a luat-o razna? Noroc ca originalele n-au mai apucat sa traiasca asta…

 

 

 

 

 

 

 

 

EDDA

luni, iulie 28th, 2008
Time for us
 
 
The storm
 
yanni -No Boundaries

<div

yanni – No Borders
 
 
 

Wagner/ Die Walkure- "Leb wohl,du kunhes, herrliches Kind!"

yanni – Deare to dream
JAZZ CELLO – CELLORHYTHMICS AT VORTEX, LONDON

Pride and prejudice
 
 

 Yanni - Nostalgia
yanni – the rain must fall

O mare…. VRAJAAAA!

luni, iulie 28th, 2008

Ma uitam cata dreptate aveam cand am scris ce artificial se traieste aici.   Iar de obicei artificialii sunt si primii moralisti!   

Cativa omi, care-s adevarati, cativa omi care viseaza cu adevarat, cativa omi care-i injura pe altii ?i in aceeasi masura se injura si pe sine  pe bune, cativa omi care-?i strig? pasiunile indiferent cine-i citeste, cativa omi care isi descarca cu adevarat Trairile aici.  

Sunt doar cativa omi care nu-si tradeaza principiile pe care le-au urmat ?i inainte de a  veni aici, restul sunt, cum suntartificiali, (mai sunt si unii artificiali care chiar  pot deveni reali atunci cand ies la portita – sa mai vada  cine trece, si cum trece  (imbracat-dezbracat, calare sau pe jos), niciodata, de ce ?i pentru ce, trece,  in speranta nedisimulata ca-i va  sprijini sa treaca mai bine sau mai rau) macar astia-s de iertat ca sunt vii, si-au luat viata cu ei 

 Restul se flenduresc in minciuni si utopii cel putin vatamatoare de sine sau tr?iesc ca  m?garul lui Buridan!

 Mi se pare absurd s? nu po?i sus?ine ceea ce predici chiar dac? cel mai adesea o dai n bar?. ?i ce dac? dai?

 Ce conteaz?, ce, sau  ct din el po?i mplini, important e s? faci primii pa?i n direc?ia adev?rului n care crezi, chiar dac? uneori nu este dect UN SINGUR pas de furnic?.

 Cnd am venit aici  nu m-am gndit la ceea ce va urma, c?utam solu?ia real? a unei filosofii despre care  ?tiam c? este real? ?i posibil?. 
Am strigat dup? ea, m-am umilit, am cer?it sau cel pu?in a?a p?rea 
Ajunsesem ntr-un punct viu al ei. N-am vrut s-o las s? treac? prin mine ca o liter? moart? pentru c?. ?tiu eu de ce.  

 

 
Domnilor ?i doamnelor, ei bine, am venit aici pentru c?, mi-am propus s?-mi v?d minile n vis. La propriu. 
 Tu ?tii. ?i n-am ajuns dect  s?-mi visez  detalii din podul unei palme cteva secunde, sau cum s-o fi m?surat timpul atunci ?i acolo. M-am speriat ?i m-am trezit. 
 Att ?tiam, era mna dreapt? pentru c? am reconstituit mental  pozi?ia din care priveam ?i cea n care se afla m?na.  
Ce era de f?cut mai departe? Vroiam s? aflu ?i s? plec s?-mi v?d de viata mea. 
 Cine credea c? voi ajunge aici, cine se gndea la ndr?gostit? 
 Nu peste mult timp, m-am trezit r?mnnd ?i c? acea c?utare a mea n-avea s? fie  zadarnic?, de?i nu n felul n care m-am gndit eu, ea poate doar  trebuia s? nmneze cevahabar n-aveam ce spun n concret ?i nici nu gndeam, cu toate astea vietuiam ?i eu pe-acolo ?i eram ferm convins? de adev?rul acesta.  

Pentru c? altfel de ce toate s-au ntrerupt n acest punct, iar c?utarea mea a r?mas exact n punctul de unde a plecat?

 Nu nv???m de la ?coal?, ci de la ?coala vie?ii c?ci  Pn? ?i c?r?ile au destinul lor

 Dac? nu crezi c? ntr-o zi vei realiza ceea ce visezi, tu sau altul, oare de ce i-a mai dat dumnezeu omului SPERAN?A?  

 

 

 

 

Ce mare ?mecherie e s? spui? Cea mai mare ?mecherie e S? TR?IE?TI ce spui!

 VIA-??!……………………VI-DA!…………………………

 
. J I I I I I I I I – V A A AAAAAAAAAAAAAAAAA!

 

 

 

 

 

Cuvânt frust, pentru tine

vineri, iulie 25th, 2008
 

Nu ?i.-a? fi scris azi dac? n-a? fi sim?it triste?ea ta m inima mea de carne. Azi am pl?ns cu lacrimile mele lacrimile tale. Ale mele n schimb aveau sare.

 Am crezut c? n nsemnarea ta iar sunt fine ironii la adresa mea cu n?ep?turile de rigoare, dar am crezut ?i n ve?nicul t?u optimism, c? el o s? te fac? s? treci u?or peste toate, ca ntotdeauna.

Dar nu a fost  a?a.  Am sim?it  asta n Mine.
 

S?-?i spun drept, m-am ncrezut mereu n cochet?ria ta nedezmin?it? de poet ?i nu m-am luat dect pe mine n serios, m-am gndit c? a?a ?tii tu s? iube?ti. Nu ?i-am repro?at niciodat? nimic.Azi am aflat c? fa?? de mine n-a fost chiar o cochet?rie.

E drept, visam mai mult, dar nu ?i-as fi cerut acest lucru peste Tine, puteam doar s?-?i  spun ce nseamn? s?,nu, precum am ?i f?cut. 
 
Poate c? ai gre?it ?i tu.

?i-am spus  c? omul e Rotund.

Nu po?i iubi doar cu cuvintele cnd e?ti de carne, nu ?tiu, nu mi se pare prea s?n?tos, psihic vorbind, mi apare mereu n minte experimentul acela despre care am mai povestit cu ?oricelul ap?snd mereu cu l?bu?a pe lamel? cnd., dar las?, asta-i alt? poveste.

Mie nu-mi place iubirea fragmentat?. Recunosc.

Pentru mine ori e, ori nu e.

Cuvintele ns?  pot zidi structura inefabil? a c?rnii.

?i dintre iubiri ?tiu c? aceasta este iubirea cea mai mare.

Eu n-am ajuns nc? acolo.

Cnd voi fi acolo nu voi mai fi aici. Poate va veni ntr-o via?? ?i pentru mine asta, iar atunci voi fi n stare doar s? m? rog pentru oameni, acum doar nv? cum e s? nu ur??ti, cum e s? nu invidiezi, cum e s? nu-i  dispre?uie?ti  pe cei care pndesc dup? perdele cu ochi r?u a?teptnd s?-i vin? timpul, cum e s? nu brfe?ti, cum e s? nu jigne?ti, mai ales cnd al?ii nu ?i-au f?cut ?ie niciodat? vreun r?u, cum e s? nu , ?i cum e s?  pui o vorb? bun? pentru cineva dac? po?i, cum e s?  dai o mn? de ajutor dup? puterile ?i dup? mintea ta. ?i poate mai mult dect acestea, c?ci sunt destule lucruri omene?ti de nv??at.

Sau poate atunci voi mp?rt??i cuvintele oamenilor n poeme dar va fi ca pe prescuri, f?r? nici o urm? de erotism nefiresc. De-aia o iubesc eu pe Soul, (o pup?cesc pe unde este).
 
Mi-ai zis printre rnduri c? ai fi vrut doar s? putem vorbi mai mult despre toate,  a?a cum sunt, s? ne putem mp?rt??i cuvntul despre rurile dintre via?? ?i moarte,  nenc?tu?a?i de nimic, nengr?di?i. Noi n-am fost liberi niciodat? cu adev?rat s? facem asta. Doar ?tii.
Acum ns? cred c? sntem, Ne-am c?tigat aceast? libertate, cinstit. Dar oare va putea vorba s? ne fie clar? pentru cei pe care-i pre?uie?ti ?i te pre?uiesc, f?r? nimic de socotit din-afar?
E bine c-am eliberat cuvintele dintr-un cle?tele nemilos. E slobod, n-o spun f?r? am?r?ciune,  a ??nit din arc a?a cum ai vrut , c?tre mijlocul cerului 

Iar tu dac? stai s? te gnde?ti bine, oare ce ?i-ai dorit ?i nu ?i-am dat? ce mi-ai cerut ?i n-ai avut? 

Iar ultimul lucru pe care mi l doresc este s? te fac s? suferi. Dar acest lucru deja s-a ntmplat.  
n afara iubirii mele p?mnte?ti nu-?i voi lua nimic. Iar spiritul omului nu poate fi ngr?dit de nimic dac? este pur. ?i a?a trebuie  s? r?mn? pentru un om  care-i este dedicat trup ?i suflet.
Tu ai Cuvntul, n minile tale este for?a lui, El te-a adus aici,  lui i-ai fost sclav cu toat? fiin?a ta. El te va ajuta s? ie?i din nou la lumin?.

Iar lumina Lui va fi mai mult dect voi spera eu s? am vreodat?.  

Ce s? fac, se vede c? lumini?a mea din ochi se stinge, f?r? iubire. ?i deocamdat? ea nu o n?elege altfel. Toat? via?a am fugit de frica dezmembr?rii. Nici m?car treburile casnice nu mi le pot face bine cnd func?ionez n frac?ii, m?ncarea iese f?r? gust, vasele le scap din mini ?i  florile zac neudate, nu-?i mai zic c? nimic nu-mi prea iese atunci., nici la serviciu, pierd dosare, ncurc acte  

Am s?-?i vorbesc ?i despre  orgia aceea, care cred c? este lucrul care te doare cel mai tare, de?i n-ar trebui s? te doar?. Ei bine, afl? c? a fost prima oar? de cnd sunt pe blogul ?sta cnd am rs din toat? inima,  pur ?i simplu, f?r? s? m? gndesc la nimic. F?r? s? ?in seama de gura lumii, ?i ?tii ce, mi-a pl?cut! M-am sim?it bine, a?a nenc?tu?at?, spontan? ?i nevinovat? de iubire n fa?a ochilor lumii care mereu aveau ceva de observat cnd ?i scriam ?ie, ?i pe care-i asmu?eai mereu mpotriva mea.. Dar se vede c? nici acolo n-am sc?pat.

Mi-ai spus c? tu mi sari n ajutor, niciodat? n-ai f?cut-o, chiar ?i cnd ?i l-ai oferit ai rs poetic mpreun? cu ceilal?i de mine, sau n cel mai bun caz nu-?i lipsea ironia, ca s? nu spun c? era mai mult de att.

Un singur om m-a ap?rat cum a putut ?i pe oriunde a putut f?r? s? i-o cear? nimeni ?i l-am mai v?zut f?cnd-o ?i pentru al?ii.

?i-mi place. ?tii de ce? Pentru c? n-are nici o f?rm? de r?utate n el ?i nici nu  rde de lucrurile serioase.

Cu toate astea nu m?  gndesc la nici un viitor. Doar
la Prezent
a?a cum l n?eleg eu.

?i jur c?-mi voi tr?i Clipa, dac? va merita s-o tr?iesc.

 

 
 Ar mai fi ceva, ?i aminte?ti? lng? tine am avut ntotdeauna sufletul liber
 ai fost a?a cum ?i-ai dorit ?i sper din toat? inima s?  ?i g?se?ti adev?rata libertate.
 
 
 
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X